Elena Zottoviceanu ( n.8.04.1933 – d. 27.12.2017)
Muzicolog de elită, cercetător serios și avizat, autor al unor scrieri de referință pentru istoria vieții muzicale românești, cronicar muzical de presă vorbită și scrisă, Elena Zottoviceanu a rămas în amintirea celor pe care i-a cunoscut și alături de care a lucrat ca un profesionist de excepție și un om întotdeauna gata să ajute și să sfătuiască. S-a născut la Chișinău, a studiat la Institutul de Artă din Timișoara și la Universitatea Națională de Muzică din București, unde i-a avut profesori pe Florica Musicescu, Cella Delavrancea, Zeno Vanea și Theodor Rogalski. Mulți ani (1956-1984) a lucrat la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. A fost director al Direcţiei Muzicale din Societatea Română de Radiodifuziune (1990-1994).
Interesul profesional s-a concentrat pe cercetarea de specialitate axată pe trecutul și prezentul muzicii românești. Excepționale sunt scrierile sale despre George Enescu. A redactat materiale lexicografice despre muzica românească pentru diferite enciclopedii și publicații din țară și din străinătate: Beiträge zur Musikwissenschaft (Berlin), Répertoire international de littérature musicale (RILM Abstracts, New York, 1969-1971), enciclopedia Rizzoli (articole despre cântăreți români), un istoric al teatrului liric românesc pentru Asociaţia pentru Istoria Spectacolului (AGIS). A susţinut comunicări şi conferinţe în ţară şi străinătate (Praga, Moscova, Negotin, Bydgoszcz, Stockholm, Copenhaga, Strasbourg, Innsbruck, Belgrad). A semnat apoi sute de cronici muzicale care, adunate, ar putea da o imaginea vie, colorată și mai ales reală asupra vieții muzicale românești a peste cinci decenii.
Elena Zottoviceanu a fost distinsă cu Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei Române (1966), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1971, 1998), Premiul „Bernier” al Academiei Franceze de Arte Frumoase – Institutul Franței (1972). Ultimele două volume consistente pe care le-a publicat au fost culegerea de studii Popasuri în trecutul muzicii românești (2006) și Scurtă istorie a Filarmonicii (1868-1944) în seria Colecția Caietele Filarmonicii „George Enescu”(2010).
A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și membru fondator (1985) și vicepreședinte (1990) al Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România.