Iosif Sava  (n. Iosif Segal, n. 15.02.1933, Iași – d. 19.08.1998, București)
Om de radio și televiziune celebru, s-a născut într-o familie evreiască cu tradiție muzicală din Iași și și-a desăvârșit studiile muzicale – după cele de Filosofie din cadrul Universității din București – la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1962-1966).
A început să scrie despre muzică încă de la 16 ani în ziarul Opinia din Iași (1949-1951); la finalul vieții, având un număr de peste 6000 de de articole și 35 de cărți despre muzică, publicate în ţară şi străinătate.
Angajat la Radiodifuziunea Română încă din anul 1951, Iosif Sava s-a făcut rapid remarcat prin cultura sa pluridisciplinară și o prezență la microfon distinctă, de neconfundat. Numele său a devenit cunoscut datorită radio-programului Invitațiile Eutherpei și a atins notorietatea, odată cu emisiunea Serata muzicală TV – realizată pe Programul 2 al TVR ca forum de discuție cu invitați, oameni de cultură reprezentativi pentru România deceniului 1980-1990.
După evenimentele din decembrie 1989, Iosif Sava a fost pe rând: Redactor-șef al Departamentului de Muzică (1990-1993), Redactor-șef al Redacției Culturale (1993-1998) și Director interimar al Departamentului Viața Spirituală, Cultură și Educație din TVR (1997), în 1998, fiind îndepărtat din Televiziunea Română prin pensionare intempestivă.
În paralel cu intensa sa activitatea publicistică și din domeniul audio-vizualului, Iosif Sava a desfășurat și o constantă activitate de pianist acompaniator și clavecinist, colaborând cu artiști și formații camerale de marcă. A susținut, de asemeni, concerte de orgă în țară și peste hotare.
Între numeroasele premii și distincții care au încununat prestigioasa activitate a muzicologului Iosif Sava s-au aflat: Premiul Academiei Române, șase premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, patru premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, Premiul Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor din România (UCRRM) „pentru pregnantă implicare în viața muzicală” (1993) și, post-mortem, Premiul „Pro memoria”, pentru mari artiști români dispăruți în anul 1998 (UCRRM).