Luminița Vartolomei (n. 03.08.1945 Bucureşti)
Născută în București și absolventă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, Luminița Vartolomei a fost, alături de Iosif Sava, Viorel Cosma, Alfred Hoffmann și Elena Zottoviceanu, unul dintre cei mai respectați muzicologi și critici muzicali din a doua jumătate a secolului trecut. Cu un stil literar sobru și concis, uneori tăios, Vartolomei a semnat peste 1500 de articole, recenzii și cronici muzicale – publicate în reviste precum Contemporanul, Muzica, Teatrul, Revista Română, Melos, Scena, Adevărul, 8 volume de critică muzicală – dintre care: Soclu pentru efemeride (1993), Teatrul din umbra muzicii (2003) și Invitabilele rămășițe (2013), precum și 4 lexicoane (în colaborare cu Iosif Sava).
A fost redactor la Radiodifuziunea Română (1968-1973), consultant artistic la Filarmonica George Enescu (1973-1975), redactor la revista Contemporanul (1975-1990), fondator și director al revistelor Actualitatea muzicală (1990-2001) și Spectacolul Muzicii (1995-1997). Și, de asemeni, oraganizatorul primelor festivaluri naționale consacrate muzicii vocale (Sfântu Gheorghe 1981), operei de cameră (Roman, 1982) și coregrafiei („Panoramic românesc de balet contemporan”, Focșani, 1983). A coordonat Biroul Secției de Muzicologie și Critică muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor timp de aproape 2 decenii (2002-2019).
A fost distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1985, 1992, 2001), Premiul pentru critică muzicală, pentru editarea revistei Actualitatea muzicală oferit de UCRRM (1997), Premiul Academiei Române (2002) și Ordinul „Meritul cultural” cls. I (2004).